Se pare că, uneori, există o anumită logică a lecturilor. După „Consimțământul” Vanessei Springora, romanul-mărturie al uneia dintre multele victime ale pedofiliei scriitorului Gabriel Matzneff, ce descrie lucid și onest abuzurile sexuale și manipularea exercitate de Matzneff (având 50 de ani la vremea respectivă) asupra ei (o fată de 14 ani), a venit, fără să intenționez, o altă lectură conexă (ca tematică mai generală, cea a iubirii și a manipulării).
În „Te iubesc, dar nu pe tine”, Raluca Feher conturează o lume plină de abuzuri (de limbaj, emoționale, fizice) ce dau conținut unei realități distopice, în care bărbați-oglindă distopici (re)creează, printr-o reflexie distorsionată, femei-strâmbe-urâte-și-neiubibile, femei bătute fizic sau siluite psihic, femei aflate în aceeași derivă sufletească exact ca bărbații pe care îi urăsc, dar de a căror iubire sinceră ar avea, deopotrivă, o infinită nevoie.
Și Mara, personajul principal, și Dobre (Ilinca), și tanti Gina, și mama Marei sunt produsul „șpagatului imposibil” dintre porniri contradictorii, dar nu mai puțin reale: „ura pentru bărbați […] și dorința de a fi invidiată de muieretu pe care îl ura” (Dobre)/ iubire maternă pentru propriul fiu și răutăți insidioase sau mai pe față pentru iubita acestuia (tanti Gina) /frica dezvelirii sufletești complete în fața celuilalt, pe de o parte, dar și dorința de a se arunca cu capul înainte în Relația de Iubire Perfectă, sperată, dorită, imaginată, visată și atât de utopică, pe de altă parte (Mara).
Bărbații (FI, MCC, TP etc.), uneori niște copii mari, alteori doar impostori sau nehotărâți, sunt nu mai puțin marcați de derivă sufletească și de nevoia de sentiment autentic, dar, pe alocuri, și de ipocrizii, meschinărie, calcul sau, pur și simplu, oportunism/turism sexual.
Ce este iubirea? De ce avem nevoie de iubire? Care e rostul unei relații? Ce ne face să iubim? Ce ne determină să părăsim o relație? De ce se complac oamenii în relații în care abuzul pare că face pereche perfectă cu minunate declarații de iubire, într-un perfect cumul de contradicții? Mara își pune toate aceste întrebări și multe altele, în plină criză a vârstei mijlocii, având o carieră impresionantă, un fizic nu la fel de impresionant, o prezență interesantă, dar un trecut neinteresant, marcat de bătăile administrate de tată mamei sale și de ura celei din urmă față de căsniciile fericite și femeile iubite (sincer). Ce îi face pe bărbații din viața ei să o aleagă: senzualitatea ei relaxată, cariera și banii, aerul interesant de intelectuală, puterea pe care o degajă sau, pur și simplu, primara și irevocabila dorință de sex a bărbaților?
Sentimentul, acel sentiment atât de căutat de toți, își face loc cu greu (uneori deloc) într-un univers relațional în care femeile sunt prea des numite „curve”, bărbații sunt definiți prea insistent doar prin prisma detaliului anatomic reproducător, întâlnirile se termină prea repede înscriindu-se pe traiectoria patului, după ce, în prealabil, au fost precedate de petreceri cu iz bahic, iar, la final, toată lumea își găsește consolarea pe Tinder, de unde „poți lua o vaginită” care este infinit mai ușor gestionabilă decât naufragiul unei relații.
Mi-a plăcut fraternizarea autoarei cu cititorii, complicitatea ei declarată, („Puteți să faceți o pauză de pipi, acum începe partea interesantă a povestirii, nu trebuie să vă prindă cu vezica plină”), arogarea cinstită a cuvenitelor drepturi auctoriale (voi cititorii nu ştiți, dar vă spun eu autor, care știu…), surprinzătoarele asocieri de idei și jocuri de cuvinte (din cauza cărora e intraductibilă în alte limbi) și care ne transportă amețitor, ca într-un montagne russe, într-un carusel de senzații imposibile, de la greață viscerală la emoția cea mai pură.
Într-un registru frust și lucid, uneori insuportabil de dur, Raluca Feher dezbate eterna problemă a iubirii, a chimiei necesare pentru apariția acestui miracol ce pare că le-a fost dat oamenilor, dar care, prea des, le este refuzat. De ce? Pentru că „te iubesc, dar nu pe tine”: iubesc ideea de iubire, iubesc nesiguranța ta, iubesc să te domin, iubesc să te umilesc, iubesc pe altcineva dar mă prefac, din calcul sau oportunism, că te iubesc pe tine…
Raluca Feher, „Te iubesc, dar nu pe tine”, Editura Trei, anul apariției: 2021, nr. pagini: 240
Puteţi cumpăra cartea de la:
Fotografie reprezentativă de Yogas Design pe Unsplash
scrie un comentariu