I-am rugat pe nouă prieteni care scriu despre cărţi pe diverse platforme culturale sau bloguri să recomande câte două cărţi: una a unui scriitor român, cealaltă a unui scriitor străin. A ieşit o listă din care sunt convins că aveţi ce alege.
Ema Cojocaru, lecturile-emei.blogspot.com
„Supraviețuitorii. Întâmplări extraordinare din sălbăticie și de dincolo de ea”, de David Long, cu ilustrații de Kerry Hyndman (Ed. ART, 2018, 186 pag., traducere de Iulia Pomagă)
După principiul „poate fi mai rău” sau „viața bate ficțiunea”, volumul lui David Long te ține cu sufletul la gură prin cele 23 de povești adevărate despre oameni care au fost la un pas de a-și pierde viața, dar au reușit s-o scoată la capăt într-un fel sau altul. Nu lipsesc Aron Ralston, pe care-l știm din 127 Hours, sau Hugh Glass, din The Revenant. Cartea are mare succes și la copii, eu am testat-o pe băieții unor prietene – cu condiția să le fie citită de adulți, pentru a omite amănuntele șocante. În plus, e cadoul potrivit pentru prietenii care nu prea se omoară cu lectura.
„O dimineață la vînătoare”, de Ligia Ruscu (Ed. Polirom, 2014, 576 pag.)
Să evadăm un pic din vremurile noastre, pentru a locui câteva ore în mijlocul societății bucureștene din anii 1830, o lume prinsă între tradiții de sorginte orientală și influențe occidentale, pe care Ligia Ruscu o readuce la viață printr-o țesătură elaborată de povești, dialoguri spumoase și personaje bine individualizate. Există chiar și o crimă, iar făptașul nu e lesne de dibuit. Acum trișez și vin cu încă o recomandare din literatura română: „Lindenfeld”, de Ioan T. Morar, unde un sat părăsit, întemeiat în Banatul secolului 19 de câteva familii de germani, devine teatrul unor întâmplări neobișnuite.
Emil Călinescu, citestemil.ro
În această perioadă tulbure, pentru a-mi arăta empatia pentru mult încercatul popor italian, voi începe prin a recomanda o carte italiană: Naşul de Mario Puzo. Toată lumea ştie ecranizarea ei, a rezultat una dintre cele mai bune serii despre mafie din istoria cinematografiei, însă puţini au citit originalul. Cartea (spartă acum, de Editura Orizonturi, în 2 volume) omonimă este echivalentul PRIMULUI film al seriei. O recomand cu căldură pentru fanii genului.
De la noi, deşi autorul nu trăieşte chiar la noi, recomand O amintire de la Paris, de Eugen Ovidiu Chirovici. Sincer să fiu, nu ştiu când vom mai putea circula din nou, când ne vom putea bucura din nou de vacanţe, de city-break-uri, drept urmare o incursiune literară, virtuală, prin Paris, este mai mult decat bine-venită.
Mihail Victus, liternautica.com
Dintre cărțile autorilor autohtoni, voi alege o lectură mai recentă – Proorocii Ierusalimului, de Radu Aldulescu (îl văd ca pe-un Faulkner al nostru), un roman care se citește cel mai bine (îi apreciezi bogăția limbajului și subtilitățile) când îi acorzi atenție maximă. Dacă subiectul poate fi cam dramatic/deprimant pentru cei care au dezvoltat o sensibilitate aparte acum, din cauza izolării la domiciliu, propun o alternativă, de astă dată o lectură mai veche, dar de care îmi amintesc de fiecare dată cu plăcere. Joia dulce de John Steinbeck (a se citi mai întâi Strada sardinelor), o carte care va transmite cititorului o bine-venită stare de bine. De fapt, o voi reciti și eu.
Nona Rapotan, bookhub.ro
Spațiul gol de Peter Brook – Editura Nemira. Pentru că trăim vremuri total neprielnice artei teatrale. Pe de altă parte, sunt vremuri în care ne dăm seama că, fără artă (fie ea și teatrală), nu putem să trăim, nu ne putem defini ca oameni. „Cu alte cuvinte, te cucerește printr-o învăluire (vrăjirea) combinată cu un asalt continuu (partea de argumentare metodică, care ține de rațiune și chiar de o bună raționalizare), ceea ce, să recunoaștem, nu reușește decât celor puțini și aleși.” – așa încheiam cronica la carte scrisă pentru bookhub.ro. Cred că ține loc și de un îndemn de a căuta cartea.
Emil Brumaru – Opere VI. Ne-ndepărtăm din ce în ce de viață… Opera postumă (ediție îngrijită și prefață de Bogdan Crețu) – Editura Polirom. Nu cred că există pansament sufletesc mai bun decât poezia. Iar moștenirea lui Brumaru ne ajută să ne păstrăm sufletul curat și mintea întreagă. Răgazurile oferite de lecturile poeziilor lui Brumaru sunt precum popasurile necesare atunci când ți se face prea sete. Îngerii, cafelele și iubirile lui Brumaru ne ajută să umplem universuri sterile de frumos.
Jovi Ene – filme-carti.ro
Cititorii care s-au refugiat zilele acestea în casele lor sau ale părinților au, desigur, multe cărți pe noptieră, multe resurse electronice în e-book reader. Lucru care mi se întâmplă și mie, dar după două săptămâni de #statacasă, mi-am dat seama că nu e momentul de lecturi complicate și complexe sau cel puțin mie nu-mi stă gândul la non-fiction. E momentul pentru cărți bune, de ficțiune, cu umor, cred eu, care să ne scoată cumva din „presiunea” zilnică.
Autor străin – orice din Jerome K. Jerome, dar mai ales capodopera sa, „Trei într-o barcă”, care mă face să râd de fiecare dată; nu este pentru oricine, ba chiar am auzit „mărturii” că este plictisitoare, dar eu garantez pentru ea.
Autor român – Sorin Stoica, „Dincolo de frontiere. Opere”, volumul masiv de la Editura Casa de Pariuri Literare. Găsiți acolo și romane, și povestiri, și publicistică, mult umor, realitate românescă, personaje memorabile și…, ceea ce îmi lipsește cel mai mult (cărți au toți cititorii, cum spuneam), relatări despre sport și sportivi.
Anca Zaharia, ancazaharia.ro
Trișez puțin la recomandarea de carte scrisă de un autor străin și vă încurajez să citiți seria Fabian Risk de la Litera, scrisă de Stefan Ahnhem – echilibrul perfect între roman polițist, psihologic, nordic, cu un accent foarte bine pus pe problematici deloc facile, de ordin moral sau legate de parenting-ul care pare să eșueze deseori, indiferent de metodă. Crime creative și respingătoare, descrieri dinamice și personaje variate și complexe, totul pe un fundal nordic rece, cu fursecuri și cafea, cu legături de nedezlegat nici de către cei mai pasionați cititori de policier.
Îl recomand, oricând și oricui pot, pe Flavius Ardelean. Chiar dacă mi-e greu să aleg dintre numeroasele titluri publicate, în această perioadă aș merge pe seria Miasma, care se poate descărca gratuit de pe site-ul autorului. O distragere mai eficientă de la cruzimea realității curente nu-mi vine în minte – avem nevoie, mai ales acum, de lumi și neLumi care se întrepătrund inegal după legi și reguli proprii, la fel ca Binele și Răul, Lumina și Întunericul.
Roxana Ileana, evantaiulmemoriei.ro
Acolo unde cântă racii de Delia Owens are cam tot ce-i trebuie unui roman să te captiveze și să te transporte într-o altă lume, fiind genul de carte pe care nu-ți vine s-o lași din mână, așa încât ar fi o alegere foarte bună pentru această perioadă. Debutează ca un roman polițist, cu un cadavru, iar ancheta se desfășoară de-a lungul întregii cărți, dar nu este (doar) un roman polițist, ci o foarte bună lecție de umanitate și toleranță, militând împotriva izolării celor defavorizați și o odă adusă naturii, un îndemn la a o păstra cât mai sălbatică și mai neatinsă.
Cred că aceste zile de izolare ar fi un moment foarte bun pentru a citi sau reciti romanul Aleargă de Ana Maria Sandu și a reflecta la cum oamenii sunt din ce în ce mai obsedaţi de un anume stil de viaţă şi foarte preocupaţi să nu cumva să le scape de sub control, tocmai pentru că ritmul în care trăim, bombardamentul zilnic la care suntem supuși (informaţii, decizii cotidiene, posibilităţi etc.) ne transformă în nişte ființe sleite, aflate totuşi într-o stare de surescitare care nu cunoaşte şi nu mai permite pauza, respiraţia conştientă şi bucuria reală pentru micile plăceri.
Andreea Chebac, bookblog.ro
Istoria secretă de Donna Tartt – Un roman suficient de voluminos încât să ai ce citi în perioada asta de izolare, dar care te captivează încât nu simți cum trece timpul. Construită pe pretextul unei crime, cartea începe cu tușe de thriller pentru ca apoi să te arunce în brațele unor personaje excentrice și fascinante: șase tineri aflați în perioada de educație la colegiu. Sunt singurii șase elevi ai unui profesor-vedetă care-i inițiază în limba și civilizația Greciei, iar referințe foarte bine plasate la Antichitate, combinate cu atmosfera de colegiu american aduc în contemporan – fix lângă petreceri cu bere și LSD – idei despre artă, adevăr, frumusețe și toată plăcerea și durerea din căutarea lor.
București, marea speranță de Cristian Teodorescu – Bucureștiul începutului de secol XX este un fel de târg mai mare, zumzăitor și aglomerat cu fauna sa de negustori, patrioți, dar și lume de bine. Aici își găsește rostul moașa Vasilica, ardeleancă școlită la Viena, și soțul său. Romanul urmărește viața celor doi, dar este de fapt o frescă a Bucureștiului din acea perioadă; în capitole scurte care schimbă de fiecare dată focusul, autorul vă oferă perspective asupra vieții celor mai diverși dintre cetățenii Capitalei în preajma Marii Uniri.
Simona Preda, semndincarte.ro
Pierre Hadot, Filozofia ca mod de viață. Convorbiri cu Jeannie Carlier și Arnold I. Davidson, Editura Humanitas, București, 2019, 263 p. Traducere din limba franceză Adrian Cotora.
O carte de dialog consistent, autentic, situat între parteneri de un anumit calibru, care nu presupune o enclavizare a lumii din afară, ci dimpotrivă, o deschidere către ea prin intermediul filozofiei. Dacă a filozofa devine un mod de viață, un fel de a fi în lume, dincolo de faptul că această idee depășește cu mult granițele unui exercițiu pur academic (care este situat doar la nivel cognitiv), atunci are loc o re-semnificare a protagonistului, care devine în același timp și idee și act. Filosoful nu este un ins prins în capcana eului și a metafizicii, ci dimpotrivă, unul puternic ancorat în realitate și mai ales unul înzestrat cu simțul istoriei. Nu poți educa/forma/învăța pe ceilalți decât ca om al timpului tău într-o firească adecvare cu alteritatea, cu lumea.
Ioan Alexandru Tofan, Omul lăuntric. André Scrima și fizionomia experienței spirituale, Editura Humanitas, 2019, 253 p.
Omul lăuntric în percepția lui Scrima se circumscrie unui spațiu interior, bine delimitat, având în același timp o anumită mobilitate care îi conferă situarea într-un permanent dialog cu sacrul. Nu este imuabil, încremenit, constant, placid, ba, dimpotrivă, este itinerant și „autoplasat” pe o pantă ascendentă a devenirii sale. Este sensibil, discret, cu multă imaginație, atent la nuanțe, purtător al unei tradiții de la care se revendică fără echivoc, deschis către iubire și într-o permanentă tensiune generată de dihotomia singurătate (fără a exclude prezența divinului) și comuniune (monahală). Lectura cărții lui Tofan atrage după sine ideea așteptării, a unei pregătiri în vederea unei întâlniri, te familiarizează cu o cadență, face vizibil un traseu și, în plus, întărește discret ideea că Părintele André Scrima nu se „livrează doar celor aleși.”
Fotografie reprezentativă de Christin Hume pe Unsplash
scrie un comentariu