Frumusețea bărbatului căsătorit, iată un titlu ce pare să fie, în toată aparența, autosuficient: semnalează obsesia cu toate ramificațiile ei mai mult sau mai puțin benefice, cu o aluzie intrinsecă la suferință și traversarea unui spațiu potrivnic, dar din care este imposibil să te extragi. Volumul acesta oferă chiar mai mult decât promisiunea din titlu, poemele fiind portale către cele mai intime spații ale emotivității, cu o concentrare incontrolabilă asupra spațiului tranzitoriu și post-factum al unei legături intense și problematice. Aflată la a doua ediție, la 12 ani distanță de la prima apariție, cartea Dianei Geacăr acaparează și tulbură prin caracterul ei precis și prin sensibilitatea ancorată în preocuparea obsesivă asupra unei relații perpetuate nepermis de mult (care lasă urme adânci) — ca orice relație pasională sub semnul inadecvării sociale. Cartea aceasta spune o poveste și, în sensul cel mai simplu, am putea aprecia că e povestea unei inimi frânte. Frumusețea bărbatului căsătorit ar putea fi citită pe muzică de Lana del Rey și pe albumul Different Pulses de Asaf Avidan.
Diana Geacăr explorează cu o abilitate pătrunzătoare lumea interioară prin artificii exterioare: poezia este vie și plină de imagini concrete. Fiecare accesare a sensibilității și a durerii asociate legăturii și diverselor scene de rupere, se face prin lucruri pe care le poți atinge sau care sunt ușor de imaginat, acestea putând fi lesne considerate scuturi de protecție. Eficiența sau lipsa acesteia în acest cadru nu este sugerată pentru că nu există loc de întrebări, ci mai degrabă de mișcare, iar poemele care ajung în zona psihoterapiei nu dețin concluzii, ci sunt ele însele niște călătorii spre vindecarea de sine. Însă această vindecare nu este nici ea numită, plutește la suprafață împreună cu toate elementele care compun poemele. Spațiile traversate sunt diverse și, cel mai adesea, semnalmentele unei zone de eroziune sentimentală.
Personajul din poeme nu luptă și nici nu își asumă (neapărat) o luciditate doar rece, nu există aici ceva doar impenetrabil sau calculat, ci mai degrabă o sferă în care lucrurile pur și simplu se desfășoară. Avem astfel ocazia să privim inconfortabilul în față, să observăm la prima mână deplasarea și modificarea senzațiilor și a impresiilor, călătorind împreună cu cineva care se confruntă cu ceea ce numim clasic „suferință din dragoste”. Se crapă aici o prăpastie în care „Bestia Sentimentală” pune stăpânire și, deși prezența îi este semnalată și, într-o oarecare măsură, înțeleasă, nu poate fi cu adevărat înfruntată. Despărțirea, ca și vindecarea, este un proces de durată care necesită cicatrizarea senzațiilor și amintirilor până ce vor putea fi atinse din nou cu putința nu doar a înțelegerii, dar mai ales a privirii în sine.
Diana Geacăr scrie o carte minunată despre fragilitatea persoanelor în fața relațiilor atât de intime, despre (re)găsire și vindecare, dând dovadă de o sensibilitate și sinceritate grozave atunci când ne transportă dintr-o sferă în alta. Olga Ștefan scrie pe coperta 4, „o carte tulburătoare a cărei fluență intimidează. Apăsată și tragică, rece și inconfortabilă, mărturia despre iubirea frustrată e transcrisă cu un instrument precis, de vindecare și tortură” dublată de cuvintele lui Andrei Dósa: „am trăit cu înfrigurare înflorirea feminității, am tremurat lângă vulnerabilitatea ei, mi s-a arătat încă o dată: La lumina fulgerelor, dormitoarele devin locuri ale puterii.” Într-un mod poate neintuitiv, această carte despre răni și suferință nu este una negativă, ci debordează de onestitate și naturalețe — forța ei extraordinară născându-se poate tocmai de aici. Frumusețea bărbatului căsătorit nu conduce cititorul pe un tărâm al disperării, ci îl ajută tocmai datorită transparenței și sincerității, aici adevărul devenind terapeutic, „Dar nu e normal/ ca doi oameni să stea mult timp împreună/ fără să-și rănească sentimentele.” (p. 56)
Ne (re)amintim prin acest volum de caracterul complicat și complice al relațiilor de dragoste, fiind o formidabilă și emoționantă relatare a momentelor dificile și încărcate de o disperare greu de înfruntat. Într-un alt sens, poate fi confundat cu un manual al suferinței și reparării de sine, ce rămâne în urma unei relații tumultoase și pasionale, cât de imposibilă pare desprinderea și cum să îți poți (re)compune și (re)inventa sinele atunci când simți că o parte din tine a fost furată sau pur și simplu zdrobită. Întâlnirea cu ceilalți — mai ales în acest sens atât de intim și răscolitor — nu te lasă întreg, modificările care survin fiind adesea motive suficiente de anxietate și disperare. În acest sens, (re)vizitarea memoriei și a lucrurilor concrete care se află în orizontul tău specific, ajută să te (re)alcătuiești, să revii, să deții din nou controlul asupra propriului corp, a minții și a senzațiilor.
Nimic nu scoate o femeie din minți ca un bărbat înțelegător
(…)
Întotdeauna mi-am dorit
să fiu o femeie despre care se vorbește mult, dar
în fața căreia se tace.
Îmi pune mâna pe genunchi
Nu pentru că se simte singur – el n-a ajuns niciodată
până acolo. Dar nu e normal
ca doi oameni să stea mult timp împreună
fără să-și rănească sentimentele.
Mă zgâlțâie:
„S-a întâmplat ceva.”
„Nu.”
„Spune-mi.”
„Ia uite ce frumos se văd norii în partea aia.”
„Știi că mie poți să-mi spui totul. Stai liniștită.” (Pag. 56)
Diana Geacăr, Frumusețea bărbatului căsătorit, ediție revizuită și adăugită, 2021, Casa de Pariuri Literare, nr. de pagini: 94, ediție sonoră în lectura autoarei (scanezi codul QR de la finalul cărții și poți asculta)
Puteţi cumpăra cartea de la:
scrie un comentariu