În actualul peisaj literar autohton ce se bucură de o înflorire neașteptată, marcată de voci artistice dintre cele mai variate, și-a făcut apariția un nume nou: Remus Boldea. Absolvent al Facultății de Filosofie din București, Remus Boldea s-a „modelat” literar sub influențele lui Florin Iaru și Marius Chivu, participând la cursul de creative writing susținut de aceștia. După ce și-a „încercat” mâna scriind proză scurtă în Revista de povestiri, debutează literar cu volumul de povestiri „A râs și tata”.
Remus Boldea ne întinde abil o capcană literară (amplificată și de promisiunea amuzamentului, sugerată de titlu) livrându-ne o proză care, pentru că se citește ușor, pare una facilă, lăsându-ne în final să descoperim sub impresia râsului inițial durerea, sfâșierea interioară nespusă (pierderea prietenilor, moartea copilului, însingurare, alienare, ratare, compromis), dosită în rafturile ascunse ale memoriei sau, dimpotrivă, acută, vie, supurândă.
Dincolo de umorul voit accesibil, cu accente pronunțat licențioase, autorul chestionează mizele morale ale unei societăți aflate într-o continuă tranziție, în degringoladă, impulsionată periodic de accidente istorice (revoluția din 1989) sau conjuncturale (pandemia de COVID -19), dar și mizele personale, ale unor vieți aflate, de cele mai multe ori, în derivă.
Autorul-narator e fie tipul tânărului/adolescentului marcat de traume, aflat în căutarea propriului traiect în cadrul caleidoscopului social fragmentat, discontinuu și pestriț (Prieteni, Efort nerăsplătit), fie tipul bărbatului matur, confruntat cu provocările vieții de adult, conviețuirea conjugală fiind cea mai reprezentativă dintre ele (Cel mai romantic organ, O seară la Marius), fie bărbatul bătrân, care se pregătește să-și încheie, senin, socotelile cu viața (Măsurători), ori, dimpotrivă, se zbate într-o existență mizeră, de la care Dumnezeu și-a întors fața (Exemplare mai puțin reușite, Amintiri despre zăpadă).
Remus Boldea nu se sfiește să vorbească deschis, nonșalant și dezinhibat despre perspectiva masculină asupra vieții și punctele ei focale: prietenia, împlinirea, validarea din partea celorlalți, relația cu părinții, moartea și, nu în ultimul rând, sexul. Fără pudibonderii, ni se arată cum e percepută viața în cheie masculină. Femeile din aceste proze nu au, în cele mai multe cazuri, decât rolul hârtiei de turnesol, un rol revelatoriu, dar, câteodată, și declanșator al unor acțiuni sau etape din viața bărbaților.
Îi admir tânărului autor curajul de a scrie despre ceea ce contează pentru el, exact așa cum vrea, în această manieră frustă și licențioasă, care are perfectă coerență cu logica personajelor. E de notat și talentul (mai evident în cazul anumitor povestiri) plasării finalului în punctul de maxim interes pentru cititor, întreținând curiozitatea pentru următoarea povestire. Cea mai valoroasă trăsătură a prozei sale aș spune că este îndemânarea, evidentă deja, de a contura cadre de viață, personaje și situații din doar câteva pagini. Peste toate, umorul, în spatele căruia se zbate durerea, transfigurează scriitura sa în certitudinea unui talent ce va avea, sper, și de acum încolo, multe alte prilejuri de afirmare.
Remus Boldea, „A râs și tata”, Editura Trei, anul publicării: 2022, nr. pagini: 160
Puteţi cumpăra cartea de la:
Fotografie reprezentativă: Tim Marshall / Unsplash
scrie un comentariu