A fost ciudat destinul doctorului Bayne, într-adevăr ciudat, în măsură în care poate fi considerată stranie opţiunea de a lăsa o Americă neimplicată în război pentru o Românie săracă şi măcinată de boli şi de victime ale războiului. Da, o astfel de alegere chiar este stranie şi pare mai degrabă rodul unei fracturi logice, mai ales că J. B. Bayne avea să-şi ruineze căsnicia în urma acestui pas. Ori poate chiar căsnicia nefuncţională să-l fi împins la o astfel de distanţare?
Motivele pentru care un doctor american a ales să plece din proprie iniţiativă dintr-un cadru călduţ în unul înţesat de pericole sunt mai greu de întrevăzut în cartea excelentă a istoricului şi diplomatului Ernest H. Latham jr., fost ataşat cultural al SUA la Bucureşti (1983-1987). Latham jr. oferă mai degrabă o biografie axată pe faptele lui Bayne, decât pe motivele acestor fapte, întrucât până şi doctorul, în notele sale, se contrazicea.
Cert este că Bayne a ajuns în România, ca voluntar, în 1916 şi a avut grijă de răniţii de război cu un devotament eroic, chiar şi după instaurarea ocupaţiei germane. Doctorul a ajuns să conducă două spitale (mai întâi pe cel militar, apoi unul adaptat în urma relocării impuse de germani), având drept sprijin atât personal slab numeric şi profesional, cât şi un instrumentar inadecvat. A inventat aparatură cu care i-a ajutat pe cei cu fracturi, s-a expus tifosului şi a fost, la rândul său, în pragul morţii, totul – ce ciudat pare azi – fără să fi avut vreun interes, fără să se fi gândit că va obţine ceva de la statul român.
Cartea lui Latham jr. se bazează pe o alta, Bugs and Bullets, pe care doctorul Bayne însuşi a publicat-o în 1944. Sigur, aici nu e vorba de o repovestire, pentru că Latham jr. a încercat să confirme informaţiile din mai multe surse, a studiat documente de arhivă şi presa vremii, şi a încercat să formuleze câteva concluzii legate de, până la urmă, misteriosul doctor Bayne, comparat de un ofiţer american cu Iisus:
„Pentru oamenii ăştia e ca Iisus. Îi vindecă, se ocupă de ei… Poate că e cam exagerat ce spun, dar el chiar este o minune, în eficienţa, compasiunea şi dăruirea lui.”
Statul român i-a recunoscut meritele, acordându-i două medalii preţioase, mai ales că Bayne, după prima experienţă pe frontul românesc, s-a întors, prin Crucea Roşie, şi a contribuit şi mai mult la efortul post-război în sprijinul populaţiei înfometate şi bolnave. Totuşi, din ce am înţeles de aici, Bayne nu a făcut niciodată paradă de meritele sale şi a rămas, chiar şi după război, modest cu realizările sale extraordinare.
Sigur trăiesc şi astăzi, prin satele româneşti, nepoţi ori strănepoţi ai unor militari pe care doctorul acesta american, un personaj exotic la acea vreme, i-a întors din drumul către moarte. Mulţi români care nu ştiau engleza îi spuneau simplu „Bei”, iar după ce citeşti cartea lui Latham jr. ţi-l poţi imagina lesne pe acest Bei lângă masa de operaţie improvizată, având în jurul său câteva asistente nepregătite şi speriate la vederea sângelui, salvând vieţi.
Frumos şi felul în care Bayne a caracterizat România – „o mică ţară frumoasă, plină de romantismul veacurilor”. Şi poate că şi mai ciudat decât destinul acestui om deosebit este felul în care cineva, născut la mii de kilometri şi crescut într-o cu totul altă mentalitate, ajunge să se îndrăgostească de o ţară precum România acelor ani (e suficient să priveşti fotografiile din carte, cele cu copii malnutriţi, desculţi, cu ţărani ţinuţi ca sclavii sub supraveghere germană, ca să-ţi dai seama de cât de uimitoare e această îndrăgostire).
Cartea este o sursă excelentă de informare cu privire la starea societăţii româneşti din anii Primului Război Mondial, o radiografie a umanităţii la vreme de război şi o fotografie fidelă aş zice (deşi cu margini care s-au şters în timp) a unui personaj uimitor. O veţi descoperi aici şi pe Regina Maria, cu care doctorul a avut prilejul să se întâlnească, şi veţi citi şi felul în care Bayne, un observator fin al tiparelor umane, caracteriza diferitele tipuri de militari cu care intra în contact – rusul, germanul, românul – pe care-i îngrijea cu acelaşi profesionalism. Un om rar.
Ernest H. Latham jr., „Un destin ciudat. J. Breckinridge Bayne, un doctor american pe frontul românesc, 1916-1919”, Editura Vremea (ediţia a II-a, bilingvă), anul publicării: 2017, nr. pagini: 200
Cartea este disponibilă pe site-ul editurii şi pe libris.ro.
scrie un comentariu