Cu un titlu care anunță un autobiografism deschis (pe care însăși poeta îl recunoaște într-un interviu cu Olga Ștefan pentru Poetic Stand)[1], Jumătate din viața mea de acum e o carte de poezie directă și asumată, cu o voce sigură, feministă, a cărei solidaritate este exprimată treptat prin confesiuni, prin transparența emoțiilor și a memoriei. Am ajuns la acest volum după ce am ascultat-o pe Ileana Negrea citind în cadrul unei întâlniri online a Institutului Blecher — încă de la primul contact, poemele mi s-au părut dezinhibate și puternice, iar discursul asumat se continuă cu acuratețe pe tot parcursul cărții. Avem de-a face cu o monografie a sinelui — nu atentă, cât naturală; nu premeditată, cât necesară și pornită dintr-un loc vizitat des. Un loc care mie, ca cititoare, îmi sugerează o introspecție recurentă și care implică nu perfecțiunea, cât descoperirea și necesitatea acestei călătorii, „Sunt lucrurile rele care mi se întâmplă/ Motive reale de întristare sau mood triggers?/ Mă urăște într-adevăr universul/ Sau mă dezmoștenește propriul meu trup?” (pag. 7-8, Monografie).
Poemele parcurg mai multe straturi — despre identitate, sexualitate, corp, feminitate, masculinitate și egalitate, dar și boli mintale, abuz și nedreptate. Ileana Negrea folosește scrisul în mod terapeutic și, prin confesiunile sale, relevă aspecte ale societății pe care le vom recunoaște fără prea mare dificultate (mai ales din ipostaza persoanelor queer, dar și a femeilor cis). Autobiografismul este privit întotdeauna ca un pariu, unul riscant. Însă cred că acest tip de expunere i se potrivește întocmai acestei cărți, sinceritatea debordantă oferind sens și formă, în vreme ce dezinhibarea este cheia care descuie toate poemele și, poate, lucrul care m-a atras cel mai tare la această carte.
Siguranța și onestitatea și acest fluviu în exprimare m-au ispitit într-atât încât au devenit un subiect de reflecție și examinare. Mai cu seamă, un lucru pe care îl pot spune cu aceeași siguranță pe care o resimt în paginile acestea este că nu te vei simți singură citind Jumătate din viața mea de acum, chiar dacă nu este jumătate din viața ta, totuși reflectă blând o sferă a surorității și înțelegerii, acolo unde își fac loc prieteniile și legăturile strânse, în ciuda răului și nedreptăților perpetue și recidive într-o societate sexistă și habotnică: „Unde diagnostice sunt ignorate/ Dacă nu genizate/ Unde isterică/ Leagă uterul de psihic/ Unde uterul și psihicul/ Sunt argumentele voastre/ Nu atributele noastre/ Unde ați luat tot/ Și nu ne mai rămâne/ Nimic/ Decât poeziile” (pag 45-46).
Am găsit un loc bun în poemele din această carte, în ciuda durerii asociate adesea — regăsesc, citind, spațiul despre care vorbește Alina Purcaru pe coperta 4: „Jumătate din viața mea de acum are rara calitate de a ne face să ne imaginăm un spațiu intim și sigur, un spațiu în care vindecarea flagelurilor e posibilă, în care poveștile sunt, în sfârșit, salvate și împărtășite, în care iubirea se modelează în câte feluri e nevoie – un spațiu unde nu ne vom mai trezi niciodată singure.” De aceea, cred că autobiografismul este forma de expresie ideală pentru această carte. Dezinhibarea și sinceritatea reușesc să contureze un climat pe care-l putem recunoaște, în acest sens confesiunile nu rămân unilaterale (ca un monolog util doar pentru sine), ci reușesc să reverbereze către celălalt cu promisiunea că puritatea este o ficțiune și noi suntem ființe compuse din fisuri, conexiunea o căutăm prin aceste crăpături & imperfecțiuni: „O să plâng poate/ Ai zis că nu vrei dramă/ Pot fi și veselă să știi/ Așa sunt în majoritatea timpului/ Vreau doar să afli lucrurile rele/ Pe care le-am ținut în mine aproape 40 de ani” (p. 63).
Ileana Negrea găsește un mod util prin care să privească memoria, s-o recreeze și să îi ofere un sens: împărtășirea poveștilor nu are niciodată doar o direcție, ci se reflectă înspre înțelegere & conexiune (sau, cel puțin, în căutarea lor). Poemele din această carte mi-au vorbit despre greutatea confruntării cu o boală mintală, despre descoperirea & redescoperirea sinelui din ipostaze distincte (identitate de gen, sexualitate), despre relații amoroase și prietenie, dar și despre importanța poveștilor (a scrisului și a cititului) și a efectului terapeutic pe care-l pot avea împreună. În multe sensuri, cartea aceasta ar putea fi privită ca o izbândă: o cucerire a amintirilor, reinventarea scrisului & cititului (din escapism, să zicem, în formă artistică de exprimare a sinelui), un manifest pentru libertatea corpului și o luptă vădită (&necesară) împotriva stigmei asociate bolilor mentale și queerness-ului. Este, însă, și o victorie a limbajului, poeta îl revendică și îl manevrează cu precizie, fără a se da în lături de la a folosi exprimări și cuvinte directe (e.g. vagin, sângerare, sex) ca fiind ale sale și nu ca aparținând (doar) unei tagme masculine, de aici am apreciat alegerea acesteia de a se exprima cu apelative feminine de câte ori a avut ocazia, generalizările nefiind făcute la masculin.[2]
Pe lângă subiectivismul ascociat acestei cărți — mărturisesc că nu o voi putea citi niciodată obiectiv întrucât o simt foarte aproape de mine, pot spune, totuși, că este o lectură importantă din mai multe motive, nu doar pentru că răsună prin toți porii că scrisul este politic (și autobiografismul devine, astfel, un statement), însă pentru că este o carte dezinhibată, scrisă de o femeie care se confruntă cu bolile mintale și identitatea de gen (și, mai ales, cu stigma și abuzul constant asociate în societatea românească). Este, în sfârșit, un spațiu de (re)găsire pentru persoanele care se confruntă cu lucruri asemenea și conturează un mediu aproape necesar. Sunt mai multe asumpții, cel mai adesea explicite, cu care am rezonat în această carte, dar printre preferatele mele este ideea conform căreia prietenia poate exista în afara invidiei și judecării, este și o carte despre relații întortocheate, însă, în cele din urmă, conexiunea pare să câștige și binele pe care ni-l putem face una celeilalte apare natural. [3]
Jumătate din viața mea de acum ar putea fi lesne descrisă ca un roller coaster emoțional — prezența ta de spirit, interesul și implicarea nu sunt sugerate sau cerute, ci venite firesc datorită discursului acaparant & dezinhibat, emoțiilor intense și confesiunilor fragile. O carte despre sine, dar și despre solidaritate feminină & queerness și, în mod esențial, un must-read al anului 2021, împreună cu volume precum Prematur de Miruna Vlada[4].
[1] https://poeticstand.com/2021/05/04/jumatate-din-viata-mea-de-acum-de-ileana-negrea-debut-in-poezie/
[2] Îmi dau seama că limbajul direct, dezinhibarea, chiar și acest discurs despre sexualitate, corp, boli mintale, identitate și așa mai departe, vor deranja și nu vor atrage anumite persoane către cartea aceasta de poezie. Mai cu seamă pentru că există încă atât de multe prejudecăți cu privire la limbajul pe care „ar trebui” să-l folosească o femeie în literatură. Cu toate astea sau tocmai de aceea, mă bucur că Ileana Negrea a scris cartea aceasta astfel.
[3] Despre această carte aș putea scrie îndelung, fără să epuizez resursele (ale mele sau ale poemelor), poate că există, în aces sens, și o teamă că nu voi reuși să expun tot ceea ce mi-aș dori — cartea I. Negrea m-a cucerit prin onestitate și confesiune și, cu toate că înțeleg pariul riscant cu autobiografismul, mă bucură că poeta a ales acest mod de exprimare pentru volumul de față. Îi admir dezinhibarea în discurs și modul simplu, dar util în care a reușit să „recreeze” jumătate din viața ei de acum.
[4] https://citestema.ro/prematur-de-miruna-vlada-un-manifest-feminist-pentru-libertatea-corpului-uterul-nu-sunt-eu/
Ileana Negrea, „Jumătate din viața mea de acum”, Editura frACTalia, anul publicării: 2021, nr. pagini: 114
Puteţi cumpăra cartea de la:
scrie un comentariu