Se spune că adevărata față a unui om se vede abia în jurnalul său secret, iar dacă nu ține un jurnal, se descoperă în corespondența sa cea mai intimă. Pe Constantin Brâncuși-bărbatul îl puteţi descoperi prin intermediul acestei cărţi de corespondenţă publicate de Editura VREMEA, carte care conţine scrisorile de dragoste pe care Brâncuşi le-a adresat unei fete cu 30 de ani mai tânără ca el, Marthe Lebherz.
Povestea amorului lor e fascinantă; Constantin Brâncuși avea 49 de ani, se bucura de faima unui mare sculptor la Paris, iar prin atelierul său treceau adesea artiști de toate felurile, mai ales artiști din România. Marthe Lebherz avea doar 19 de ani, era balerină și se afla la Paris împreună cu prietena ei Lizica Codreanu, pentru cursuri de dans. A fost dragoste la prima vedere! Constantin Brâncuși s-a îndrăgostit pe loc de frumusețea ei delicată, de statura de balerină și mai ales de cosițele ei blonde ce vor juca un rol special în derularea relației lor. Și ea s-a îndrăgostit de el, dar nu a îndrăznit nici măcar să viseze; s-au reîntâlnit printre prieteni comuni, au început să se viziteze. În sufletul tinerei au încolțit germenii geloziei, auzindu-l la un moment dat pe Brâncuși vorbind despre o tânără străină pe care dorea s-o angajeze în atelierul său. În cele din urmă și-a angajat o secretară, dar în persoana lui Marthe, și amândoi și-au dat dragostea pe față, păstrând-o totuși secretă față de restul lumii.
„Tu ai început să mă iubești fără să mi-o spui bineînțeles și dacă tu n-ai fi făcut primii pași, eu n-aș fi fost capabilă să-i fac.”
15 zile au trăit împreună în atelierul lui Brâncuși, apoi a urmat despărțirea – sculptorul a plecat în America pentru o mare expoziție personală la Galeria Brummer din New York. Vreme de mai multe luni, Brâncuși și Marthe și-au scris neîncetat, declarându-și iubirea și dorul, făcându-și promisiuni de revedere pasională, mirându-se ei înșiși de felul în care dragostea lor creștea la distanță:
„Mulțumesc încă o dată, dulce prietenă, pentru inima ta pe care mi-ai deschis-o larg ca un curcubeu, după cum și eu ți-am deschis-o pe a mea. Ai încredere într-a mea, cum și eu am încredere într-a ta și gândește-te, drag Tonton iubită, că te iubesc din tot sufletul.”
Scrisorile lui sunt scrisorile unui bărbat pasional, îndrăgostit nebunește, scrisori pline de neliniștile specifice amorului; oare ea îl mai iubește, oare ea își poartă de grijă, oare ea se gândește la el? E suficientă o propoziție confuză din partea ei și Brâncuși se tulbură, plânge, disperă. Oare de ce nu-i mai trimite în scrisori șuvițe din părul ei blond așa cum le fusese înțelegerea? Oare îl înșală?
„Noaptea mi te aduce în brațe; te dezmierd, te sărut, îți spun vorbe dulci, mă joc cu cosițele tale; ziua lucrez – și gândurile mele nu te părăsesc. Apoi o luăm de la capăt. Ia spune-mi, drag Tonton, de ce nu mi-ai legat ultimele două scrisori cu comoara ta pe care știi că o ador? Asta m-a cam durut. Spune-mi, drag Tonton, deschide-ți larg inima, spune-mi tot, sinceritatea e cel mai frumos lucru, risipește grijile și liniștește sufletul, drag Tonton. De ce nu mai legi scrisorile? Mai bine nu făceai așa de la început, pentru că acum toată treaba asta mă chinuie. Spune-mi, drag Tonton, spune-mi repede.”
…sau:
„Explică-mi ce vrei să spui cu asta, dragă Tonton: pur și simplu nu vreau să rămâi virgin și pentru asta… te iert și trebuie să te iert pentru că vina nu e doar a ta.
Vrei să spui cu asta că sunt liber să-mi iau plăcerea de unde o găsesc pentru că și tu faci la fel? Și crezi tu că aș putea face așa ceva fără tine iubindu-te cum te iubesc? Și crezi tu că mă iubești dacă faci așa ceva? Gândește-te bine și spune-mi cu toată sinceritatea pentru că ne putem înțelege, dar cu toată sinceritatea, căci și cel mai mic ocol o să ne revină tot timpul în amintire și n-o să fim niciodată liniștiți, drag Tonton iubit.”
Nerăbdarea de a fi din nou împreună crește de la o scrisoare la alta; închipuirea clipelor intime îi chinuie pe amândoi seară de seară; socotesc zilele care îi mai despart, socotesc apoi chiar ceasurile până la revenirea lui la Paris. Tensiunea însoțește fiecare cuvânt scris și cititorul o poate simți el însuși, închipuindu-și-o pe Marthe torturată de obligația apariției într-un spectacol chiar în ziua sosirii lui acasă, închipuindu-și-l pe Brâncuși dezolat, înconjurat de valize, sperând zadarnic ca ea să-i vină în întâmpinare.
Ce-i cu Tantan și Tonton? Așa se adresau ei unul altuia! „Tonton este diminutivul de la Marthe – Marthon, iar Tantan, prescurtare de la Constantin”, explică Doina Lemny, îngrijitoarea volumului de corespondență, apărut la Editura VREMEA.
Cartea Brâncuși și Marthe sau povestea de iubire din Tantan și Tonton cuprinde scrisorile pe care le-au schimbat cei doi de-a lungul anului 1926 (cât timp Brâncuși s-a aflat în America cu expoziția de la Galeria Brummer din New York, iar Marthe a rămas la Paris având în grijă atelierul lui), apoi corespondența dintre cei doi pe timpul absențelor lui Marthe (plecată în Elveția, la părinți). Din aceste scrisori reiese că Brâncuși o ceruse în căsătorie pe Marthe iar ea acceptase; a fost singura femeie care a trezit în sculptorul român dorința mariajului. Ba chiar s-a preocupat de cumpărarea unui teren pe care să construiască o casă pentru familia lor. Totuși, lucrurile nu s-au materializat.
Ultimele scrisori publicate în volumul Brâncuși și Marthe sau povestea de iubire din Tantan și Tonton apărut la Editura VREMEA sunt din anii 1938-1939, când relația dintre cei doi era deja cu totul alta, iar tonul pasional ( – Oh, drag Tantan, preaiubit Tantan…) pierise, făcând loc unuia protocolar ( – Dragă domnule Brâncuși…). Din dragostea lor nebună mai rămăsese o simplă amiciție. Totuși, scrisorile publicate în această carte se înscriu azi în seria marilor povești de dragoste cu celebrități ale secolului XX.
„Brâncuși și Marthe sau povestea de iubire dintre Tantan și Tonton”, corespondenţă, Editura VREMEA, nr. pagini: 130, anul apariţiei: 2019
Cartea este disponibilă pe site-ul editurii şi pe libris.ro.
scrie un comentariu